Rezumat
În 2004, autoarea a semnat împreună cu domnul Ștefan S. Gorovei un studiu dedicat însemnelor imperiale ale doamnei Maria Asanina Paleologhina, soția lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457–1504). După aproape două decenii, subiectul este reluat, de data aceasta din punct de vedere istoriografic.
Prezentul studiu este compus din două părți. În prima, trece în revistă titlurile care, în 2004, au scăpat sau care nu se găseau în bibliotecile frecventate la acea vreme. Textele, rezumate în ordinea cronologică a publicării lor, nu schimbă demonstrația și concluziile inițiale, ci le confirmă și le întăresc: monograma Paleologilor a fost un semn caracteristic pentru membrii acestei familii și numai pentru ei, un însemn care le sublinia apartenența genealogică la dinastia ultimilor împărați bizantini. Asocierea monogramei cu vulturul bicefal, „bastoanele paralele”, „rombul deschis” sau svastica (crucea gamată) face din fiecare dintre ele simboluri ale puterii imperiale.
A doua parte este dedicată analizei noii bibliografii consacrate – direct sau tangențial – însemnelor paleologe. Sunt comunicări și articole scrise după 2004 de Paul Canart, Bojan Popović, Robert Ousterhout, Jasmina S. Ćirić, Ștefan S. Gorovei, R. P. Gabriel Herea, Paschalis Androudis, Pagona Papadopoulou și Cécile Morrisson sau monahul Alexie Cojocaru. Cu câteva excepții, însemnele de familie și de putere ale Paleologilor au fost studiate doar în reprezentările lor bizantine și, eventual, în ecourile sau replicile lor din lumea sud-slavă. Dar, omiterea din discuție a emblemelor brodate de pe acoperământul doamnei Maria Asanina Paleologhina și a celor care provin din principatul de origine al acestei prințese, Theodoro (Mangop), a sărăcit semiotica politică a Imperiului Bizantin și a împiedicat o înțelegere mai nuanțată a circulației și transferului de simboluri – purtătoare, indiferent de loc, ale acelorași mesaje ideologice. Este nevoie de timp pentru ca rezultatele cercetărilor să fie cunoscute și asimilate în circuitul științific, dar prelungirea peste măsură a acestui interval poate fi o probă de ignoranță sau de aroganță. Neglijarea rezultatelor obținute de colegii de breaslă într-un domeniu de interes comun a atras după sine formularea, în chip repetat, a unor observații deja făcute și a unor întrebări care-și găsiseră răspunsul între timp. Prezentarea și publicarea aceluiași text în mai multe locuri, de-a lungul anilor, fără a actualiza aparatul critic, este o practică inacceptabilă în lumea academică. Din păcate, autoritatea științifică a anumitor autori se construiește, destul de frecvent, pe asemenea procedee, iar pe autoritate – credibilitatea lor. Mai departe, această credibilitate devine o garanție a competenței. Însemnele paleologe ale puterii suverane – reprezentate pe diverse suporturi, într-o arie geografică întinsă – ar fi putut deveni un obiect de studiu care să facă dovada rigorii, competenței și bunei-credințe a specialiștilor interesați. Succintul bilanț istoriografic arată, însă, că lucrurile nu stau deloc așa.
Cuvinte cheie
Bizanț, însemne, istoriografie, Maria Asanina Paleologhina, Moldova
