Rezumat
Sfânta Mănăstire Sucevița nu a avut șansa păstrării arhivei mai vechi (mistuită de un puternic incendiu) și nici nu a beneficiat de instrumente de evidență mai vechi (condici de documente sau inventare de odoare și obiecte). Astăzi, arhiva veche se compune din opt documente (pergamente) „ctitorești” și alte câteva documente de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Restul actelor sunt din perioada modernă și contemporană. Unitățile arhivistice sunt ordonate, cronologic, pe pachete, începând cu anul 1785 și până în 1949, iar în cadrul fiecărui pachet pe fascicule. Documentele s-au transmis sub formă de concepte, originale și copii, în limbile română și germană. În fiecare pachet găsim Protocolul exibitelor, pe ani (registrul de intrare-ieșire de astăzi), cu rubricile atent completate, și fasciculele cu corespondența oficială. Un obicei interesant întâlnim în timpul egumenului Ghenadie Zaharovici (noiembrie 1847-septembrie 1862), care cu multă acribie a înregistrat corespondența mănăstirii și a consemnat, în același registru, întâmplările mai deosebite, nu numai pentru mănăstire ci pentru întreaga zonă geografică, cu observația „slujește spre știință la vreme viitoare”. Pentru o mai bună ordine în cancelarie, temporar s-au folosit buline heraldice colorate. Corespondența cu Consistoriul din Cernăuți este cea mai bogată: porunci privind administrarea patrimoniului, circulare, liste de cărți donate pentru bibliotecă, oferte de prenumerare sau cumpărare a unor cărți, rapoarte privind pagubele suferite din pricina unor calamități naturale, programe ale școlii de pe lângă mănăstire, inventare, foi volante, pașapoarte etc. În continuare, se prezintă documentele care atestă participarea mănăstirii la expozițiile de la Cernăuți (1855,1886), Viena (1873, 1887), Kiev (1874), București (1906), Paris (1925), Bruxelles (1935).
Cuvinte cheie
expoziții, instrumente de evidență, Mănăstirea Sucevița, patrimoniu arhivistic
