Rezumat
Studiul de față investighează pribegia din scaun și fuga în Rusia a mitropolitului Antonie al Moldovei (1730−1739), pe fundalul războiului ruso-turc din anul 1739, precum și temeiurile caterisirii sale de către Patriarhul Constantinopolului, la cererea domnului Grigorie II Ghica (1726−1733, 1735−1739, 1739−1741), pedeapsă ignorată de Biserica Rusă, care l-a instituit pe Antonie mitropolit de Cernigov (1740−1742) și Belgorod (1742−1748).
Cercetarea noastră arată că atitudinea filo-rusă a fost o constantă a mitropoliților Moldovei în veacul al XVIII-lea: Ghedeon (1708−1722), Gavriil Callimachi (1760−1786), Leon Gheucă (1786−1788). Prin aceasta trebuie să înțelegem, sine ira et studio, că ei căutau o cale de dezrobire a Țării Moldovei de sub dominația otomană și implicit o așezare a Bisericii Moldovei sub altă oblăduire canonică decât cea a Patriarhiei Constantinopolului, aservită intereselor Porții. Din aceste motive, caterisirea, din 1739−1740, a mitropolitului Antonie trebuie privită mai curând ca o pedeapsă politică a momentului, iar nu ca o sancțiune bisericească perpetuă menită să blameze memoria acestui ierarh patriot până astăzi.
Cuvinte cheie
1739, caterisire, Mitropolitul Antonie, Moldova, război ruso-turc, veacul XVIII
