Rezumat
Articolul sintetizează viața Mănăstirii Putna în perioada stăreției părintelui Pimen Zainea, 1958–1961, și activitatea acestuia la Putna în perioadele 1957–1961 și 1965–1974, în special în legătură cu ascultarea de ghid.
Sunt prezentate împrejurările venirilor și plecărilor sale la Putna, efectele Decretului 410/1959, prin care majoritatea călugărilor au fost dați afară din mănăstiri și care a dus mănăstirea într-una dintre cele mai dificile perioade ale istoriei sale, ajungând să aibă doar 5 viețuitori, încercările de a iniția activități culturale.
În perioada anilor ’70, convorbirile cu delegațiile străine – inclusiv François Mitterand, viitorul președinte al Franței, care a vizitat Putna în 1972 – trebuiau raportate organelor de stat, pentru a se asigura că bunul nume al regimului comunist nu va fi afectat de vreo discuție sinceră pe tema comunismului pe parcursul vizitei la mănăstire.
Cuvinte cheie
comunismul în România, Decretul 410/1959, Mănăstirea Putna, monahism ortodox, Pimen Zainea
