Rezumat
Cercetarea de față investighează limitele teritoriale ale braniștii cu care Ștefan cel Mare a înzestrat Mănăstirea Putna prin dania inițială de la 15 martie 1490, întărită la 17 noiembrie 1502, și evoluția suprafeței în cuprinsul daniei din 15 aprilie 1647 a lui Vasile Lupu până la suprafața finală consemnată în harta austriacă intitulată Topografische Bukowiner Kreis-Karte (1790). Miza este determinarea evoluției domeniului funciar al Mănăstirii Putna, unul din cei mai mari proprietari din nordul Moldovei, ale cărei averi formau la 1783, după spusele lui Karl A. Romstorfer, „componenta principală a bunurilor Fondului Religionar”. De asemenea, nu este întâmplător că ducatul Bucovinei înainte de încorporare era numit Territorium Putni, indicând atât statutul economic cât și pe cel instituțional al Mănăstirii Putna în percepția oamenilor locului.
Cuvinte cheie
1502, 1647, 1790, braniște, Bucovina, hărți, Mănăstirea Putna
