Rezumat
Articolul prezintă două evenimente: campania de la Chilia a lui Ștefan cel Mare din iunie 1462 și ultima bătălie din Războiul de la 1461−1462, în limitele interpretării textelor istorice. În privința primului episod, autorul consideră că premiza „restaurării” stăpânirii Moldovei asupra Chiliei este falsă, întrucât aceasta nu aparținea de drept Țării Moldovei, iar chestiunea sa este una de echilibru european al puterilor. Acest episod lycostomic trebuie inclus în desfășurarea generală a Războiul de la 1461−1462. Această campanie a sultanului în Țara Românească a fost marcată de patru bătălii, „războaie” în limbajul militar al vremii, ultima, analizată de autor, o victorie decisivă, schimbând cursul istoriei principatelor române pentru aproape un deceniu și jumătate. Printre sursele folosite de autor referitoare la această campanie se află lucrarea memorialistică a lui Enveri, Düstûrname, opera lui Laonic Chalchocondil, precum și informații culese de pelerinul englez William Wey. Astfel, Campania de la Chilia din iunie 1462 și ultima bătălie din Războiul de la 1461−1462 au contribuit decisiv la închegarea programului politic de Cruciadă europeană al domniei lui Ștefan cel Mare și a cărui miză supremă a constituit-o libertatea Mării Negre și apărarea fațadei maritime a principatelor, program întemeiat pe conștiința unității românești.
Cuvinte cheie
1462, campanie militară, Chalchocondil, Chilia, Enveri, Marea Neagră, Ștefan cel Mare
