Rezumat
Din 1686 până la sfârșitul vieții în 1693, Mitropolitul Dosoftei Barilă al Sucevei a trăit în exil, departe de obștea sa, ca urmare a retragerii din Moldova a regelui polon Ioan al III-lea Sobieski, după abandonarea expediției militare împotriva otomanilor și a aliaților acestora. Ștefan Petriceicu, domnul Moldovei, a însoțit armata polono-lituaniană în Galiția, împreună cu susținătorul său, Mitropolitul Dosoftei. Ierarhul a luat cu el tezaurul mitropoliei, împreună cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou. În timpul lungului său exil în orașul polonez Stryi, Dosoftei a trimis mai multe scrisori la Moscova în care și-a exprimat speranța de a se întoarce cât mai repede în eparhia sa, în timp ce regele pregătea o nouă expediție în Moldova. Mitropolitul a încercat chiar să strângă fonduri de la binefăcători ruși prin călugări de la Mănăstirea Putna și prin episcopul Nicolae al Rădăuților, care a vizitat Moscova împreună cu alți reprezentanți, trimiși în numele său. În 1693, după moartea lui Constantin Cantemir, domn al Moldovei și dușman al mitropolitului, au început să se răspândească zvonuri care condamnau „închiderea” lui Dosoftei de către regele polon și confiscarea ulterioară a moaștelor Sfântului Ioan cel Nou. Motivul răspândirii acestor zvonuri a fost, probabil, readucerea sa pe scaunul mitropolitan de la Suceava de către patriarhul Constantinopolului, după dispariția lui Cantemir. Se pare că însuși mitropolitul Dosoftei și cei apropiați ai săi în calitate de „păzitori ai marele martir Ioan de la Suceava” au avut noi proiecte politice, care erau diferite de cele ale regelui polon. Cu toate acestea, moartea lui Dosoftei a împiedicat întoarcerea sa în Moldova, iar regele polon, încă în conflict cu otomanii, a profitat de ocazie pentru a păstra sfintele moaște și a numi pe episcopul de Liov locum tenens al scaunului de la Suceava.
Cuvinte cheie
Mitropolitul Dosoftei, Moldova, Sfântul Ioan cel Nou, sfinte moaște, Stryi, Uniunea Polono-Lituaniană