Rezumat
Cronica Mănăstirii Dragomirna începe în vremuri de legendă. Prima monografie a mănăstirii, scrisă de starețul acesteia, Ipolit Vorobchievici, este și prima sursă scrisă care dă valoare de adevăr povestirilor care s-au transmis în Dragomirna prin viu grai, de la o obște la alta.
Cele mai multe „false tradiții” se referă atât la anii de început ai acestui locaș de cult ridicat pe o „gură de rai”, cât și la viața ctitorului artist al Dragomirnei. Pentru că nu s-au păstrat documente pentru realizarea unei biografii complete a mitropolitului Anastasie Crimca, poporul a dat sens evenimentelor din viața ctitorului cărturar, inventând diverse legende care au făcut din viața mitropolitului o hagiografie. Fiecare moment din viața acestuia, de la copilărie, hirotonie, călugărie, ctitorire și până la moarte, a fost îmbrăcat cu aparența adevărului, pornind de la mentalul cotidian medieval.
Chiar și cea mai importantă ctitorie a sa – biserica cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt – este prezentă în imaginarul colectiv, sub semnul legendei aflându-se data ctitoririi, arhitectul, datarea și realizarea frescelor acesteia.
Legendele Mănăstirii Dragomirna se împletesc cu fapte istorice reale, într-o reconstituire vie a trecutului acestui minunat locaș de cult. În general, oamenii acceptă greu adevărul, adesea aleg, în cunoștință de cauză, fantasticul și denaturarea. Adevărul apare de multe ori ca banal și obișnuit. O explicație simplă cu multe anecdote este mai ușor de acceptat, decât o motivare realistă și argumentată.
Cuvinte cheie
arhitect legendar, blestemul mitropolitului, ctitor artist, imaginarul colectiv, Mănăstirea Dragomirna, tradiții false
