Rezumat
Profesorul italian Cesare Alzati, eminent specialist în istoria creștinismului și, în chip special, a celui românesc, într-un articol scris cu ocazia celebrării edictului de la Milano, din anul 313, a ținut să se pronunțe în legătură cu teoria prezenței ideii imperiale la voievozii noștri. Domnia sa a arătat că arhetipul imperial a fost și a rămas de neatins, iar voievozii români nu s-au autopropus niciodată ca împărați. Drept urmare, ei au fost cei mai autentici continuatori ai romanității orientale, cu centrul în Noua Romă.
Altă luare de poziție relativ recentă aparține profesorului grec Konstantinos G. Pitsakis. Întreaga sa discuție pleacă de la ideea că niciodată caracterul universal și etern al Imperiului de Răsărit nu poate fi pus sub semnul întrebării. Unicul „împărat universal” este împăratul romanilor, adică „al tuturor creștinilor”. Apoi el se ocupă și de comportamentul domnilor români care, fără a revendica vreodată o succesiune „juridică” a Imperiului, s-au purtat adesea ca urmașii săi „naturali”. Merită a fi reținută concluzia că, în lumea sud-est europeană, Biserica a fost socotită succesorul sau depozitarul demnității imperiale.
Cuvinte cheie
Biserica Ortodoxă, Bizanțul, Cesare Alzati, ideea imperială, Konstantinos Pitsakis
