Rezumat
Articolul este dedicat Mineiului pe martie din colecția lui V.M. Undolski (Biblioteca de Stat a Rusiei din Moscova, Fond 310, nr. 80), care s-a aflat în biblioteca Mănăstirii Putna, autorul propunând o nouă atribuire. Un studiu întreprins asupra hârtiei Mineiului arată că aceasta ar trebui datată în ultimul sfert al secolului al XIV-lea (filigranul „Trei munți cu cruce” este foarte apropiat de filigranul Piccard, nr. 156030, datat cu 1376), fapt care infirmă considerentul că manuscrisul ar fi fost creat în vremea lui Ștefan cel Mare (1457−1504). Spre aceeași concluzie ne îndreaptă și analiza paleografică a scrisului copistului, care se dovedește a fi o scriere semiuncială, specifică manuscriselor bulgărești din ultimul sfert al secolului al XIV-lea. Astfel, opinia anterioară istoriografică (expusă în lucrările lui V.M. Undolski, V.I. Viktorov, A I. Iațimirski, Emil Turdeanu, Radu Constantinescu, T.B. Uhova, Valentinei Pelin, Virgil Cândea), precum că manuscrisul ar fi fost creat în Mănăstirea Putna în secolul al XV-lea, se constată că este greșită
Analiza componenței Mineiului a arătat că acesta cuprinde, după cea de-a șasea cântare a canonului pentru fiecare zi, versurile și citirile corespunzătoare din Sinaxarul cu versuri (Стишной пролог) al redacției de Târnovo, cu anumite variante de text, care se repetă integral în copiile slavone mai târzii de origine moldovenească ale Mineiului pe martie. Acest lucru ne permite să presupunem că textul Sinaxarului cu versuri din manuscrisele citate provine din textul similar al Mineiului din colecția V.M. Undolski, care ar fi protograful lor.
Prezența Mineiului între zidurile Mănăstirii Putna și soarta lui este consemnată într-o mențiune scrisă cu cerneală decolorată, în cursive, din ultimul sfert al secolului al XVII-lea, în limba română cu slove chirilice, pe interiorul copertei superioare a legăturii (pe o scândură de lemn), care a fost parțial citită de autor în raze ultraviolete.
Cuvinte cheie
Mănăstirea Putna, manuscris, Mineiul pe martie, secolul al XIV-lea, Ștefan cel Mare