Rezumat
De curând, un document de arhivă (un raport) ne-a adus în prim plan numele rectorului Seminarului Teologic din Cernăuți, Artemon Bortnic, care examinează și comentează conținutul unui manuscris, un Gromovnic, proprietatea Mănăstirii Putna. Este prima oară când întâlnim și în colecțiile noastre o atitudine critică, din partea clerului, îndreptată împotriva unei cărți populare, ce face parte din literatura astrologică de prevestire și, cum se știe, interzisă de a fi citită. Documentul este relevant și pentru ce se traducea și se scria în scriptoriul mănăstirii.
Iată contextul în care s-a întocmit acest raport. În 14 octombrie 1834, Ghenadie Platenchi, egumenul Mănăstirii Putna, într-o adresă către Consistoriul din Cernăuți, cere înapoierea cărților împrumutate (Viețile sfinților și un manuscris în limba slavonă, un Gromovnic) de la Mănăstirea Putna de către episcopul Isaia Baloșescu. I se răspunde că toate volumele pot fi preluate de mănăstire, cu excepția Gromovnicului, pentru care se așteaptă hotărârea K
Cuvinte cheie
Artemon Bortnic, Fondul „Mitropolia Bucovinei”, Gromovnic, Miscelaneu slavo-român, Serviciul Județean Suceava al Arhivelor Naționale