Rezumat
În cadrul acestui articol am analizat câteva fragmente din Istoria scitică semnată de Andrei Lîzlov, la 1692. Este vorba despre o lucrare polemică, destul de amplă, care a avut o circulație în manuscris, la început redusă la nivelul elitei moscovite și care a avut drept scop tocmai îndemnarea membrilor acesteia la o campanie împotriva Hanatului Crimeii și a Imperiului Otoman. Lâzlov aducea prin aceasta argumentele necesare pentru o „cruciadă” împotriva celor două entități pomenite. Informațiile traduse și incluse în această cronică îi sunt utile autorului pentru a justifica această luptă. Împrumutând informații de la cronicarii polonezi, pe care le-a amestecat cu diferite scrieri cu caracter istoric rusești, el prezintă, pe lângă istoria pământurilor scitice, fapte din viețile celor care au luptat fie împotriva tătarilor, fie împotriva turcilor, așezând unele lângă altele și evenimente care s-au petrecut la intervale relativ lungi de timp; astfel, el dă exemple de principi (printre care și Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei) care au apărat Creștinătatea. Acea luptă trebuia să fie continuată, iar singurii care puteau duce mai departe această înfruntare erau „pravoslavnicii împărați de la Răsărit”, deoarece, la finele veacului al XVII-lea se întrevedea un moment prielnic pentru a se porni un război împotriva turcilor.
Cuvinte cheie
Andrei Lîzlov, cronică târzie, Imperiul otoman, propagandă, Rusia
