Rezumat
Numite „înrudiri metaforice” de Craig Kennedy, într-un studiu ce investighează modul în care au definit și au dat substanță relațiilor politice dintre marii cneji moscoviți și elita conducătoare din hanatele tătare, legăturile bilaterale în care părțile contractante își asumau voluntar rolurile simbolice de „tată” și „fiu” sunt întâlnite și în principatele românești extracarpatice, în veacul al XV-lea.
În cazul Moldovei, sunt binecunoscute actele încheiate de domni de la Suceava cu puternicul guvernator și apoi căpitan general al Regatului Ungariei, Ioan Huniade, în care statutul politic al părților este exprimat în acest mod. Departe, însă, de a fi doar o convenție diplomatică, „înrudirea metaforică” îngloba într-o formulă simplă realități complexe și variate. Studiul încearcă să le identifice pe acelea care l-au determinat pe Ilie voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, să-l numească „părinte” pe marele duce Sigismund Kiejstutowicz al Lituaniei, în textul tratatului încheiat de cei doi în 1437. Cercetarea se axează pe indiciile care sugerează că Ilie era membru al prestigioasei familii ducale lituaniene, prin mama sa, Ana-Neacșa, care pare să fi fost o descendentă directă a lui Gedimin. În aceste circumstanțe, relația sa personală și politică cu Sigismund Kiejstutowicz, rămas în 1437 șeful necontestat al casei ducale, era imposibil de exprimat prin formulele diplomatice convenționale ale epocii, în contextul legăturii vasalice care-l lega pe domnul Moldovei de regele Poloniei. Soluția găsită, precum în alte cazuri similare, inventariate și analizate în text, a fost cea a „înrudirii metaforice”.
Cuvinte cheie
„înrudire metaforică”, Ilie voievod, legături de rudenie între dinastia lituaniană și domnii Moldovei, Lituania, Moldova, Sigismund Kiejstutowicz
