Rezumat
Cronica episcopului Macarie, scrisă în secolul al XVI-lea, este probabil cea mai importantă și influentă lucrare a istoriografiei moldovenești timpurii. Una dintre caracteristicile sale este utilizarea frecventă și sistematică a titlului de „țar” în legătură cu voievozii moldoveni, titlu care reprezintă traducerea în slavonă a grecescului βασιλεύς („împărat”). Scopul acestui articol este de a analiza posibilitatea ca folosirea acestui titlu să fi fost influențată de cronicile bizantine mai vechi (traduse în limba slavă veche în Bulgaria) și de letopisețele sârbești care circulau în Moldova.
În tradiția ortodoxă slavă, care o urmează îndeaproape pe cea bizantină, folosirea titlului de „țar” este diferită față de cea din tradiția occidentală. În timp ce în tradiția occidentală mulți monarhi au „doar” titlul de rege – ca și în cazul conducătorilor Egiptului, Asiriei, Iudeei, Persiei, Macedoniei etc., care sunt numiți „regi” nu „împărați” – în tradiția ortodoxă slavă ei sunt numiți „țari”.
Mulți dintre acești oameni de stat și monarhi sunt prezentați în cronici ca având un rol bine determinat. Ei formau o „axă a istoriei”, care se afla în centrul narațiunii despre istoria universală. Autorul prezentului articol consideră că motivul pentru care Macarie a folosit frecvent și sistematic titlului de „țar” în cronica sa este acela de a include Moldova pe această „axă a istoriei”, de a o face parte din „istoria țarilor și țaratelor” și de a evidenția rolul ei în istoria creștinătății ortodoxe.
Cuvinte cheie
cronici bizantine, letopisețe sârbești, Macarie, Moldova, țar
