Rezumat
Studiul analizează relația dintre regele Ungariei și voievodul Moldovei în a doua jumătate a secolului XV din perspectiva ceremonialului de depunere a omagiului și a gândirii politice. Concluzia noastră este că nu a existat o tradiție a omagiului corporal, ci o simplă recunoaștere a regelui ca dominus naturalis. Această formulă a fost preferată deoarece regele Ungariei nu avea aceleași drepturi dinastice asupra Moldovei ca regele Poloniei, în cazul acestuia din urmă omagiul corporal fiind esențial. În contextul rivalității polono-ungare asupra Moldovei și a alianței militare dintre Ștefan cel Mare și Mathias Corvin, cronicarii maghiari din a doua jumătate a secolului XV au imaginat un eveniment petrecut la sfârșitul secolului XIV, o ceremonie prin care voievodul Ștefan I a fost iertat de Sigismund de Luxemburg pentru necredința lui. În contextul în care suzeranitatea asupra Moldovei urma să reprezinte subiectul discuției unei adunări polono-maghiare, regele Mathias a recurs la acest artificiu juridic pentru a fi considerat suzeranul voievodului Moldovei. Deși acțiunea lui nu a fost luată în serios, Mathias a câștigat timpul necesar pentru a acredita ideea că Ștefan cel Mare este vasalul său.
Cuvinte cheie
dominus naturalis, Moldova, Polonia, Ungaria, vasalitate
