Rezumat
Autorul oferă o nouă interpretare a evoluției teritoriului Basarabiei, de la pacea moldo-otomană din 1486, până la sfârșitul domniei lui Petru Rareș (1527–1538, 1541–1546), folosind o cronică spaniolă anonimă a Imperiului Otoman și hărțile Ucrainei alcătuite de Guillaume Levasseur de Beauplan (1648) și a Moldovei, întocmită de principele Dimitrie Cantemir, publicată pentru prima oară de fiul său în 1738, comparată cu contribuțiile altor istorici (ex. Nicoară Beldiceanu, Jean Louis Bacqué Grammont, 1982).
Așa cum era obișnuit în cazul cuceririlor otomane, fostele ținuturi creștine cu o organizare politico-teritorială tradițională au devenit pentru început districte – cazale sau sangeacuri – în imperiul sultanilor, situație remarcată pentru prima oară de către istoricii maghiari care se interesau de regatul medieval al Ungariei, anexat în parte de către Imperiul Otoman.
În cazul Basarabiei, pe harta Moldovei întocmită de principele Cantemir se observă fostele domenii ale cetăților Chilia și Cetatea Albă. Primul era dominat la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea – pe timpul lui Cantemir – de către Cetatea Ismail (Șmil). Cel de-al doilea, reprezentat pe harta lui Cantemir ca o fâșie de teritoriu pe țărmul mării între lacul Conduc și limanul Nistrului, este vechea „Paratalasia” din titlul bizantin al lui Alexandrul vodă cel Bun (1400–1432).
Cele șapte sate de pe malul vestic al Nistrului, la nord de Cetatea Albă, reprezentate pe harta Ucrainei a lui Guillaume Levasseur de Beauplan ca aparținând hanului Crimeei, sunt acelea cedate de Ieremia Movilă în 1595. Pentru că aceste sate sunt situate la sud de Cetatea Tighina/Bender, ridicată de Suleyman Magnificul după campania sa în Moldova împotriva lui Petru Rareș în anul 1538, putem trage concluzia că Moldova pontică, de la Ștefan cel Mare la Petru Rareș, se întindea între lacul Cahul și Conduc, delimitat la nord de „valul lui Traian” și la est de o bandă îngustă de aici până la limanul Nistrului. Asemenea cetăților Turnu (Holăvnic), Giurgiu sau Brăila, Bender – în limba turcă Poartă – a fost din 1538 până la 1595 un cap de pod otoman pe teritoriul românesc și nu a făcut parte din Moldova pontică otomană.
Cuvinte cheie
Basarabia, harta Moldovei întocmită de Dimitrie Cantemir, harta Ucrainei întocmită de Guillaume Levasseur de Beauplan, Petru Rareș, Ștefan cel Mare
