Rezumat
Pentru Mănăstirea Putna, secolul al XVIII-lea a fost a doua perioadă de înflorire de la ctitorirea sa. Mitropolitul Iacov (1719-1778) a inițiat o lucrarea generală de reconstrucție a complexului monahal, devenind astfel „al doilea ctitor” al mănăstirii. Cele mai importante lucrări destinate reconstituirii funcționalității mănăstirii au început în 1756 și s-au încheiat în 1761. Biserica, zidurile incintei, clopotnița și Turnul Tezaur au fost restaurate. Au fost construite trapeza, Paraclisul Sfinților Apostoli, corpul de chilii și o fântână.
Mitropolitul Iacov a avut mai mulți colaboratori apropiați: arhimandritul Vartolomei Mazereanu, starețul Sila de la Sihăstria Putnei, eclesiarhul Natanael (mai târziu ieroschimonahul Natan) și stareții mănăstirii Putna dintre anii 1756 și 1778 (Calistrat, Benedict, Antonie, Pahomie și Ioasaf).
După anul 1761, cu consimțământul noului ctitor, acești colaboratori au comandat un tablou. Pentru o lungă perioadă de timp, s-a crezut că tabloul a fost pierdut. El îl reprezintă pe Mitropolitul Iacov, împreună cu colaboratorii săi, oferind Mănăstirea Putna, restaurată, primului ctitor, Ștefan cel Mare, toate personajele părând a fi pregatite pentru a participa la Dumnezeiasca Liturghie. Decorul constă în mănăstirea restaurată și zona ei de influență: întreaga Vale a Putnei, Sihăstria Putnei, Schitul Ursoaia, vechea biserică de lemn, cimitirul, casele din sat, corpurile de chilii și clădirile gospodărești.
Tabloul, care măsoară 89 x 126 cm, este realizat folosind o tehnică mixtă de tempera-ulei. A fost păstrat în mănăstirea Putna până în secolul al XIX-lea, când a fost dus la reședința mitropolitană din Cernăuți. Astăzi se află la Muzeul Regional din Cernăuți. O copie a fost păstrată în mănăstirea Putna până în 1965, când a dispărut. Personajele principale și cele mai importante clădiri și locuri sunt identificate prin inscripții în limba română. Toate detaliile sunt prezentate minuțios. Fântâna și forma bisericii de lemn ajută la datarea picturii între anii 1761 și 1768. Pictorul este necunoscut.
Detaliile, multe confirmate de descoperirile arheologice și izvoarele scrise, ajută la documentarea unor transformări arhitecturale ale mănăstirii: locația trapezei și a Paraclisului Sfinților Apostoli și forma bisericii de lemn înainte de intervențiile arhimandritului Vartolomei Mazereanu.
Organizat ca o icoană topografică, tabloul exprimă viziunea comanditarului asupra teritoriului geografic ilustrat: o singură entitate sacră. Este corespondentul vizual și extins al descrierii pe care Iacov Putneanul o face Sihăstriei Putnei într-o scrisoare către arhimandritul Vartolomei Mazereanu: „tot o casă cu m(ă)n(ă)stâre cea mare”.
Cuvinte cheie
ctitori, icoană topografică, Mănăstirea Putna, Mitropolitul Iacov Putneanul, restaurare, secolul al XVIII-lea
