Rezumat
Reprezentant de frunte în domniile lui Ștefan cel Mare (1457 – 1504) și a fiului său Bogdan al III-lea (1504 – 15170), Ioan Tăutu a ocupat, vreme de 36 de ani, cea mai înaltă funcție în administrația Țării Moldovei: mare logofăt (cancelar) al țării. Lunga sa activitate interesează nu numai istoria politică a Moldovei (a fost un expert de prim rang în domeniul relațiilor cu Polonia și Imperiul Otoman), ci și istoria culturală prin ctitoriile sale. Prezența sa în vechile tradiții moldovenești (perpetuate de urmașii săi) este de înțeles.
La Bălinești (astăzi în județul Suceava), logofătul Tăutu († 1511) a construit o frumoasă și impozantă biserică, sfințită în 1499 și bogat împodobită la interior și la exterior. Din păcate, aceste fresce nu sunt datate. S-a încercat datarea între 1500 – 1511 pentru cele din interior având în vedere tabloul votiv pictat pe peretele vestic al naosului, dar această ipoteză este serios înlăturată de confuziile peste care se întemeiază: s-au interpretat eronat informațiile oferite de tabloul votiv și de pietrele funerare. Autorul propune să restrângă acest interval la anii 1501–1505, avându-se în vedere portretul lui Petrașco : acest fiu al logofătului s-a născut după septembrie 1500 (când a murit fratele, care purta același nume), ceea ce explică de ce tabloul votiv îl reprezintă la o vârstă mică.
A doua parte a studiului este dedicată reconstituirii necropolei familiale; autorul a utilizat rezultatele cercetărilor arheologice (care au scos la lumină urmele a 18 morminte datând din secolele al XV-lea–al XVII-lea, aparținând familiei ctitorului bisericii), precum și informațiile furnizate de documentele cuprinzând transmiterea proprietății satului de-a lungul mai multor generații de urmași ai logofătului Tăutu.
Cuvinte cheie
Bălinești, genealogie, logofăt Ioan Tăutu, necropolă familială, tablou votiv
