Rezumat
Comunicarea de față aduce în discuție o traducere importantă a mitropolitului Dosoftei al Moldovei (1671-1674; 1675-1686), anume Canonul Sfântului Andrei Criteanul, care a fost tipărită, ca adaos, în Parimiile preste an, operă a aceluiași mitropolit moldovean. Pornind de la observația că nu toate exemplarele cunoscute până în prezent posedă acest canon, s-a ajuns la concluzia că au existat cel puțin două tiraje ale parimiarului, fiecare cu un număr diferit de file.
Traducerea Canonului Sfântului Andrei dovedește faptul că mitropolitul Dosoftei a fost nu doar un traducător de texte liturgice ci și un traducător de texte imnografice. Ideea este întărită și de faptul că se cunosc și alte canoane traduse de același ierarh, anume cele ale Învierii și Înălțării Domnului, precum și cele ale Cinzecimii și Bunevestiri, care au fost tipărite tot în parimiar, dar la o dată anterioară tipăririi Canonului Sfântului Andrei. La acestea se mai adaogă și Octoihul, lucrare tradusă și tipărită parțial de mitropolitul Dosoftei probabil în penultimul deceniu al secolului al XVII-lea. Și aceasta este o carte imnografică.
Prin toate acestea, se conturează concluzia că textele imnografice bisericești au început să fie traduse în limba română nu în secolul al XVIII-lea, cum se crede îndeobște astăzi, ci mai devreme, anume spre sfârșitul secolului al XVII-lea, și că acest fenomen l-a avut ca inițiator pe mitropolitul Dosoftei.
La sfârșit, este pusă în discuție datarea parimiarului, autorul comunicării de față pledând pentru anul 1682 și nu 1683, cum cred majoritatea cercetătorilor, ceea ce implică o schimbare a ordinii tipăriturilor mitropolitului, cu toate consecințele ce decurg de aici.
Cuvinte cheie
Canonul Sfântului Andrei Criteanul, literatura veche românescă, M-rea Putna, Mitropolitul Dosoftei, traduceri
