Rezumat
Mitropolitul Sava Balaci este un personaj care se întinde peste 40 ani din istoria Moldovei: stareț al Mănăstirii Putna (1682-1685), episcop de Roman (1685-1689), mitropolit al Moldovei (1689-1702) și fost mitropolit, retras la schitul Sinești (1702-1722). În lunga sa cariera ecleziastică, el s-a intersectat cu 9 domni și câțiva zeci de mari dregători ai Moldovei, cu mulți dintre aceștia din urmă formând legături și afinități politice, împărtășind o viziune comună asupra binelui economic și social al „țării”. Acesta a fost motivul pentru care s-a opus birului apăsător al văcăritului, reintrodus de Constantin Duca în a doua sa domnie (1700-1703), refuzând să dezlege blestemul care apăsa pe această taxă, pe care el însuși îl pronunțase sub domnia lui Antioh Cantemir (1696-1700), în 1698. Refuzul dezlegării văcăritului, precum și refuzul de a chema înapoi în țară pe boierii moldoveni care-l părăsiseră pe Constantin Duca, dezaprobând politica economică și socială a acestuia, au fost cauzele care i-au atras „mazilirea” mitropolitului Sava – în expresia cronicarului Nicolae Costin –, și înlocuirea lui cu episcopul Misail al Romanului, în ianuarie 1702. Gestul politic al lui Sava Balaci va clătina serios stabilitatea domniei lui C-tin Duca, atât față de poporul Moldovei, cât și față de Poarta Otomană, atrăgându-i domnului în cele din urmă mazilirea, în iunie 1703. De asemenea, poziția fermă a mitropolitului Sava față de taxa văcăritului va fi adoptată, jumătate de veac mai târziu, de un alt viețuitor al Putnei, ajuns și el mitropolit, urmaș pe linie duhovnicească al lui Sava: Iacov Putneanul (1750-1760), care va rămâne în amintirea poporului Moldovei ca „Iacov mitropolitul / ce a legat văcăritul”.
Cuvinte cheie
1702, Constantin Duca, mazilire, Mitropolitul Sava Balaci, văcărit
