Rezumat
Printr-o abordare comparativă, acest articol încearcă să evalueze puterea despotică și puterea infrastructurală din Moldova și Țara Românească în secolul al XV-lea. Prin aplicarea teoriei puterii sociale a lui Michael Mann la evaluarea acestor principate medievale, s-a încercat stabilirea unui echilibru între explicațiile de tip structural și cele de tip individual. Autorii au ales să se concentreze asupra a două momente cheie, 1457 și 1476, când istoria Țării Românești și cea a Moldovei par să fi fost cel mai strâns legate. Prima parte a articolului, intitulată istorii convergente, analizează opțiunile politice ale lui Ștefan cel Mare și ale lui Vlad Țepeș în arena regională multi-polară. Analizând marja de acțiune a celor doi domni, autorii pun succesul lui Ștefan în contrast cu eșecul lui Vlad. Concluzia este că, deși inițial cei doi au beneficiat de un tip similar de putere despotică, fiecare a folosit-o în mod diferit. A doua parte a articolului, intitulată istorii paralele, propune o analiză comparativă a puterii infrastructurale a lui Ștefan și a lui Vlad, bazată pe documentele emise de către cancelariile lor. O analiză cantitativă arată că puterea statală a Moldovei s-a infiltrat în societate într-un mod mult mai semnificativ decât în Țara Românească. O analiză calitativă a primelor hrisoave de la începutul celor două domnii sugerează că legăturile între domn și supușii săi, presupuse de puterea infrastructurală, erau mult mai dezvoltate în Moldova. Drept urmare, în ciuda aparentelor similarități, Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș diferă atât în ce privește profilul lor psihologic, cât și în tipul de putere pe care l-au avut la dispoziție.
Cuvinte cheie
Moldova, putere, Ștefan cel Mare, Țara Românească, Vlad Țepeș
