Rezumat
Articolul este dedicat secvenței de scene ilustrând Crearea lumii și istoria lui Adam și Eva în frescele bisericilor din creștinismul răsăritean după căderea Bizanțului. Autoarea se apleacă asupra funcțiilor și implicațiilor reprezentărilor Facerii, subliniind contextul lor teologic și liturgic. La semnificația eshatologică a acestor scene, se adaugă un alt nivel de înțelegere: concluzia că accentul în anumite cicluri ale Genezei despre primele zile ale Creației cade nu atât de mult pe tema păcatului, a pocăinței și a ispășirii păcatelor, ci într-o mai mare măsură pe întruparea Logosului. Apariția unor scene ilustrând primele zile ale creării lumii în naosul bisericii mănăstirii Sucevița este analizată din această perspectivă. Noi dovezi sunt aduse pentru existența unor modele apusene ale ciclului Genezei de pe fațada bisericii Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Arbore.
Cuvinte cheie
Adam și Eva, Arbore, arta post-bizantină, Geneza, Sucevița
