Rezumat
Școala de muzică de la Mănăstirea Putna a înflorit în a doua jumătate a secolului al XV-lea și în secolul al XVI-lea. Douăsprezece manuscrise tip Antologhion, cuprinzând cântări pentru Vecernie, Utrenie și Sfânta Liturghie, dar și matime calofonice, dau mărturie despre schimbul cultural muzical dinspre Bizanț spre teritoriile românești, precum și despre activitatea muzicală importantă desfășurată de Evstatie Protopsaltul (a doua jumătate a secolului al XV-lea – c. 1546) și de alți muzicieni români în domeniul muzicii bisericești românești în limbile greacă și slavonă.
Două exemple de cântări, mai precis o parte din Anixandarele Sfântului Ioan Cucuzel și imnul în loc de Trisaghion la marile sărbători, Ὅσοι εἰς Χριστὸν ἐβαπτίσθητε (Câți în Hristos v-ați botezat), sunt studiate din prisma colațiilor, transnotațiilor, transcrierilor și analizei poliprismatice. Prima cântare este studiată și din perspectiva exighisirii date de Hurmuzie Hartofylax (1818), iar a doua cântare este prezentată după un autograf inedit al lui Evstatie, descoperit pe filele unui mic Antologhion grecesc din secolul al XV‑lea, care se păstrează la Muzeul Istoric din Moscova, în fondul Barsov, nr. 1345.
Scopul acestui articol este de a prezenta câteva căi tradiționale de cercetare a repertoriul calofonic al Mănăstirii Putna, care ar putea conduce la renașterea unora dintre capodoperele sale.
Cuvinte cheie
analiză muzicologică, exighisire, muzică medievală moldovenească, tradiția cântării și mărturii istorice ale interpretării muzicale, transnotații și transcrieri
