Rezumat
Existența unei corespondențe regulate în Mănăstirea Putna, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, ne permite astăzi să urmărim pe durate lungi de timp viața monahală din acest loc, din diferite unghiuri. Unul dintre acestea privește patrimoniul.
Prima secțiune a articolului de față tratează participarea Putnei la diferite expoziții „universale” sau regionale care s-au ținut în diferite orașe din Imperiul Austriac și nu numai - Cernăuți (1855, 1886), Viena (1873, 1887), Kiev (1874) și București (1906) - unde mănăstirea a trimis, în total, 53 de piese, dintre cele mai valoroase. Două expoziții au fost organizate în cinstea a doi suverani, împăratul Franz Joseph al Austriei și regele Carol I al României, în anii 1855 și 1906.
Secțiunea următoare prezintă câteva contribuții privind destinele unor obiecte celebre, cum ar fi tetraevangheliarele de la Humor (1473) și Voroneț (1557), cădelnița lui Ștefan cel Mare (1470), clopotul Buga (1482) și altele câteva.
În partea a treia a fost adus în discuție vechiul baldachin din marmură de la mormântul lui Ștefan cel Mare, original, care a fost înlocuit cu un alt baldachin, din paltin, de către societatea „Românie Jună”, după anul 1871.
În împrejurări dificile, Consistoriul de la Cernăuți a împrumutat sau a luat din Mănăstirea Putna diferite lucruri, în special veșminte și cărți, pentru a le da unor parohii sărace din Bucovina sau pentru capela episcopală. Împrumuturi au fost făcute și cu ocazia unor festivități deosebite, cum ar fi instalarea episcopului Daniil Vlahovici, la 26 octombrie 1789, sau la sfințirea locului pentru noua catedrală din Cernăuți, la 3 iulie 1844. Într-un alt caz, mănăstirea a împrumutat nouă cărți vechi boierului Gheorghe Hurmuzachi, în scop științific.
Următoarea secțiune este dedicată unor chestiuni legate de inventarele mănăstirii, un loc privilegiat ocupându-l cel din anul 1783, astăzi pierdut. Afară de acesta, au mai existat și inventare mai mici, subsidiare, cum ar fi cele din anii 1785 și 1789.
În continuare, este prezentată situația argintăriilor din Mănăstirea Putna în vremea războaielor napoleoniene. Acum, obiectele sunt impozitate, marcate, iar unele luate sub formă de împrumut (16 piese, la data de 15/27 aprilie 1810). Documentele nu menționează ca aceste obiecte să mai fi fost vreodată înapoiate.
Ultima parte a articolului înfățișează varii acțiuni legate tot de patrimoniul Putnei, cum ar fi reorganizarea arhivei, realizarea unor cópii după uricele vechi, facerea unei catapetesme noi pentru paraclis, existența unui clopot turnat în anul 1865, astăzi pierdut, călătoria la Putna, în interes științific, a episcopului Melchisedec Ștefănescu și a profesorului Karl Romstorfer, și altele.
Cuvinte cheie
argintării, expoziții, Mănăstirea Putna, manuscrise, patrimoniu
