Rezumat
Scopul prezentului studiu este de a corecta și completa câteva date pe care autorul le-a prezentat în articolul său din Analele Putnei VII, 2011, 1. Mai precis, o nouă și mai atentă citire a manuscrisului HSMS 510, un pomelnic al Mănăstirii Hilandar din Muntele Athos, a scos la iveală data la care voievodul Ștefan cel Mare al Moldovei a făcut prima sa donație la Hilandar: 27 iulie 1466. Este sigur acum că această donație a fost făcută în același timp ca cele către alte două locuri sfinte pe care Ștefan le prețuia cel mai mult: Zografu, „mănăstirea sa”, și Probota, locul de îngropare al mamei sale. Acest fapt sugerează că voievodul considera lavra sârbească un reper al Ortodoxiei la fel de important ca și mănăstirile deja menționate sau ca și Putna, unde tocmai pusese piatra de temelie.
Partea a doua este dedicată relațiilor dintre domnitorul Alexandru Lăpușneanul și Hilandar. Pe baza unor documente păstrate în arhivele rusești, publicate de S.N. Kaștanov și analizate de Vera G. Cențova, autorul formulează o nouă ipoteză în ce privește datarea pomelnicului conținut în HSMS 510. Este posibil ca acest document să fi fost scris în anul 1558, în contextul schimburilor dintre Muntele Athos (inclusiv Hilandar) și Moscova, via Moldova. Datele existente conduc către concluzia că exista un soi de „competiție” între țarul moscovit Ivan cel Groaznic și domnitorii Moldovei și Țării Românești în încercarea lor de a fi recunoscuți ca protectori ai lavrei sârbești.
Cuvinte cheie
Alexandru Lăpușneanul, Hilandar, Moldova, Muntele Athos, Rusia, Ștefan cel Mare
