Rezumat
Scrisoarea trimisă de Ștefan cel Mare la 25 ianuarie 1475 „prealuminaților, preaputernicilor și nobililor domni din toată Creștinătatea”, prin care anunța Apusului marea victorie de la Vaslui, conține în versiunea păstrată în arhivele Veneției o notă, atașată, după cum a fost demonstrat, la curtea din Buda, în care domnul Moldovei era numit el Capitano Generale del Re d'Ungheria et del Valacho. Multă cerneală a curs în istoriografia românească pe marginea ei, fiind văzută ca o pată neagră pe memoria regelui Matia Corvin, care a fost acuzat că a pretins, din meschine rațiuni pecuniare, că Ștefan cel Mare a fost căpitanul oștilor sale și a cîștigat lupta de la Vaslui cu ajutoarele trimise de el. Analiza izvoarelor a arătat, însă, că nota atașată la Buda scrisorii trimise de către Ștefan cel Mare regilor și principilor Apusului era, de fapt, de aceeași natură cu glosele sau echivalențele căutate de occidentali în terminologia din tradiția lor culturală, pentru a preciza locul de drept al domnilor Moldovei în ierarhia medievală. Dificultățile întâmpinate de apuseni în înțelegerea statutului domnilor de la Suceava veneau și din modul în care aceștia se prezentau în intitulațiile sau subscripțiile actelor lor redactate în limba latină. Cancelaria domnilor Moldovei a încercat să găsească pentru titlurile de tradiție culturală slavo-bizantină echivalențe în repertoriul occidental, dar nu a reușit în totalitate. În acest context, ținând seama și de drepturile vechi ale regilor Ungariei asupra Moldovei, desemnarea domnului de la Suceava drept capitaneus al regelui nu era decât o încercare de găsire a unui sinonim pentru slavul vojevoda, în sensul de guvernator, locțiitor al regelui. Acest titlu era și cel care definea statutul domnilor Moldovei și care îi plasa, în ochii apusenilor, pe aceeași treaptă cu marii demnitari teritoriali ai regatelor vecine.
Cuvinte cheie
capitaneus, limbaj diplomatic, statut, Ștefan cel Mare, titluri
