Rezumat
Dintre simbolurile asociate domniei lui Ștefan cel Mare, steagul heraldic a fost puțin abordat de către specialiști, fiind „lăsat în umbra” celui iconografic (cuprinzând reprezentarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe). Singura mărturie iconografică de epocă referitoare la vexilologia heraldică ștefaniană se referă la steagul dungat vertical și încărcat cu un cap de bovideu, redat într-una din gravurile care împodobesc lucrarea Chronica Hungarorum, a lui Johannes de Thurocz. Imaginea în cauză, repetată de mai multe ori în text, ilustrează un episod al luptelor moldo-maghiare din 1467 (eventual, din 1469). Cunoscut doar în variantă monocromă, steagul a determinat diferite interpretări cromatice, pornind toate de la stema lui Ștefan cel Mare, pictată pe Tetraevanghelul din 1502.
Identificarea unui exemplar pictat al lucrării lui Johannes de Thurocz, în care gravura în cauză, prin repetare, oferă cinci imagini deosebite ale aceluiași steag, diferit colorate, a îngăduit formularea unor noi observații. Întrucât exemplarul a fost pregătit pentru biblioteca regelui Matia al Ungariei (în seria „Corvinelor”), este de presupus că artistul care a colorat gravurile – implicit și steagul – a avut în vedere unele steaguri moldovenești reale, precum au fost cele capturate în luptă și duse până la Buda, după cum amintesc diferiți cronicari maghiari. Oricum, acestea sunt cele dintâi imagini în culori ale unui steag moldovenesc.
Cromatica diferită a steagului moldovenesc poate fi explicată din perspectiva organizării militare a vremii. Dintre cele cinci reproduceri ale steagului, cel cu capul de bour redat pe o pânză roșie se regăsește și în descrierea ceremonialului de la Colomeea (1485). Celelalte steaguri, identice prin conținut însă diferite prin cromatică, par a reda însemne de unități și subunități militare moldovenești, aspectul lor diferit ajutând la corecta identificare pe câmpul de luptă.
Cuvinte cheie
cap de bour, Johannes de Thurocz, steag moldovenesc, Ștefan cel Mare, vexilologie
