Rezumat
Problema dezbătută în acest articol este de ce tocmai manuscrisul Parisinus graecus 74 de la Mănăstirea Studion din Constantinopol a servit ca model al Evangheliarului regelui bulgar Ivan Alexandru, aflat acum la Londra (Curzon 153), și, probabil, a Evangheliarelor – Sucevița 23 și Sucevița 24 – comandate de domnitorii români. Autoarea a analizat în mod special includerea epigramelor cu versuri Bizantine de doisprezece silabe în Paris gr. 74, fapt care nu este obișnuit. Sensul textului poetic scris dedesubtul unor scene evidențiază faptul că puterea starețului vine din cer, din Ierusalimul ceresc, și că toiagul, semnul autorității spirituale, este un dar de la Dumnezeu.
Concluzia preliminară este că alegerea unui model pentru Evangheliarele domnești din Bulgaria și România nu a fost întâmplătoare. Grupul manuscriselor cu miniaturi – membre ale familiei Parisinus (denumite astfel câteodată) – comandate de către domnitorii bulgari și români și folosind ca model Evangheliarul Bizantin de la Mănăstirea Studion, are o poziție unică în istoria artei miniaturale bizantine. Folosirea formulelor iconografice bizantine nu a fost o simplă imitare, ci rezultatul unei înțelegeri adânci a conținutului ideologic al unei formule consacrate. Studiul inter-relației dintre poeme și miniaturi aruncă lumină asupra diferitelor probleme din iconografia Evangheliarelor bizantine și elucidează, în particular, înțelesul sau scopul ilustrațiilor cărții. Poemele au în mod clar legătură cu tema autorității – transmiterea simbolică a puterii seculare (statale) și spirituale – și sunt legate de patronajul regilor sau al ierarhiei clericale superioare. Poate că nu este tipic pentru producția de cărți bizantine în general, dar permite formularea de concluzii cu implicații adânci despre preferințele și interesele domnitorilor bulgari și români.
Cuvinte cheie
Codex Parisinus graecus 74, Evangheliarul regelui bulgar Ivan Alexandru, manuscrisul Sucevița 23, manuscrisul Sucevița 24, principiile artei miniaturale
