Rezumat
Autorul continuă cercetările sale legate de ieromonahul Ghervasie de la Putna, cunoscut datorită superbelor sale Arhieraticoane copiate la București în 1676 și 1677 (a se vedea această revistă, 1/2007, 1/2008, 1/2010, 1/2011). El aduce acum la acest dosar câteva informații uitate care are ar putea completa biografia acestui călugăr cărturar, plecat din Moldova în Țara Românească. În toamna anului 1674, ieromonahul Ghervasie era deja în București, în anturajul mitropolitului Varlaam, din ordinul căruia a scris pomelnicul Mitropoliei (manuscris pierdut); prin urmare, putem accepta că manuscrisul de cântări liturgice, operă a aceluiași Ghervasie datată în martie 1675 (și semnalată în această revistă, în 2010), a fost scris tot în Țara Românească. Pentru pomelnicul din 1674, Ghervasie a scris trei introduceri, dintre care una conține o neobișnuită rugăciune pentru sinucigași. Partea a doua a studiului este dedicată unui manuscris păstrat în biblioteca Patriarhiei Sfântului Mormânt, la Ierusalim. Este vorba de un Evangheliar scris la Putna de Ghervasie, vechi egumen, din porunca domnului Moldovei și datat în ianuarie 1665. Spre deosebire de Arhieraticoanele copiate de ieromonahul Ghervasie de la Putna în 1676 și 1677, decorate doar cu frumoase frontispicii și litere ornate, Evangheliarul de la 1665 conține și portretele celor patru evangheliști. Informațiile despre un membru al comunității monahale de la Putna numit Ghervasie se întind pe o perioadă de mai bine de 35 de ani (c. 1641–1677). Este vorba, așadar, de un singur monah sau de doi, purtând același nume, amândoi având preocupări literare și excelând în meseria de copist? Se pare că trebuie să avem în vedere o omonimie, însă trebuie să așteptăm noi informații pentru a decide în cunoștință de cauză și pentru a preciza mai bine personalitatea și opera fiecăruia.
Cuvinte cheie
activitate literară, Ghervasie, manuscrise, Putna
