Rezumat
Evenimentul istoric al aducerii moaștelor Sfântului Ioan cel Nou la Suceava, care a avut loc în anul 1415 și care a fost bogat în implicații politice și religioase, a fost reflectat atât în scris cât și pictural în descrieri narative din secolele XV și XVI. Pe lângă a documenta momentul aducerii moaștelor în Moldova și începutul venerării locale a Sfântului Ioan, aceste narațiuni, în special cele picturale, au jucat rolul de arătare a puterii politice și ecleziale. Și din moment ce mai bine de un secol separă textul de reprezentarea sa picturală, putem presupune că textul și imaginile reflectă faze diferite din evoluția cultului, cât și percepții diferite asupra începutului lui. Studiul de față analizează comparat aceste narațiuni aghiografice în contextul specific al producerii lor, pentru a cerceta cum reflectă ele recunoașterea formală a cultului și semnificația mai largă a evenimentului pentru principatul moldovean și Biserică.
Potrivit textului, în timpul ceremoniei de întâmpinare a moaștelor, domnitorul Alexandru cel Bun (1400–1432) s-a închinat înaintea sicriului, a venerat sfintele moaște și a proclamat pe sfânt ca protector divin al țării, înainte de a dispune așezarea moaștelor în biserica mitropolitană. În timp ce descrierea acestei solemne aduceri a moaștelor a fost principalul izvor pentru reprezentările picturale care au urmat, majoritatea acestora din urmă relevă o desfășurare a evenimentelor ușor diferită, care eludează motivul venerației domnitorului în favoarea unei formule iconografice mai convenționale care evidențiază în schimb implicarea Bisericii locale. Mai mult decât simple locuri (topoi) aghiografice și iconografice, astfel de nuanțe pot fi interpretate ca o reflectare a creșterii ambițiilor/pretențiilor de autocefalie a Bisericii Moldovei începând cu mijlocul secolului al XVI-lea.
Cuvinte cheie
iconografia aducerii moaștelor, istorisiri aghiografice, Mitropolia Moldovei, Sfântul Ioan cel Nou, translatio reliquiarum
