Rezumat
Din inițiativa mitropolitului Iacov Putneanul, la mijlocul secolului al XVIII-lea, s-au creat condițiile unui „boom imobiliar” în acea zonă, care a modificat topografia ei, afectând și modul în care istoricii de azi au „interpolat” planul reședinței primilor domni ai Moldovei.
Dintre ei, chiar și cei care au acceptat rolul planificării urbane și al colonizării în geneza fenomenului urban medieval extracarpatic, dar și arheologii care au cercetat sistematic zona centrală a vechiului târg, au plasat, în general, palatul domnesc și biserica Sf. Dumitru într-o zonă excentrică față de presupusul loc al pieței orașului, asemeni situației consemnate în primul plan cadastral al Sucevei, cel din 1856. Mărturiile călătorilor din secolul al XVII-lea, care descriau o piață mărginită de Curtea domnească, având în mijloc biserica zidită, în forma actuală, de Petru Rareș, au fost fie ignorate, fie considerate târzii.
Două documente din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, care descriu un loc numit „ograda domnească”, situat lângă ruinatul palat al domnilor de la Suceava, coroborate cu o serie de alte indicii, confirmă mărturiile călătorilor și întăresc concluzia că reședința domnească a avut, încă de la întemeiere, un plan asemănător cu cel al orașelor gotice contemporane cu cartă de privilegii din spațiul polonez (tramă stradală regulată în formă de „tablă de șah”, cu piață centrală parțial ocupată de principala biserică).
Cuvinte cheie
Biserica Sf. Dumitru, piață, plan al orașului medieval, planificare urbană, Suceava
