Rezumat
Lucrarea are cinci secțiuni, menite să reunească informații despre donatorii unor obiecte care astăzi se găsesc la Putna și despre o binefăcătoare din 1760.
Un panaghiar (din argint aurit și perle), provenind din fostul patrimoniu al Mănăstirii Moldovița, datând din 1553, reprezintă un dar al familiei Teclici (Ion Teclici, soția sa și cumnatul său). Donatorul este necunoscut documentelor epocii; dimpotrivă, aceleași documente confirmă existența unei familii cu acest nume (Teclici, Teklicz) la Suceava, familie din care mai mulți membri sunt atestați exact la jumătatea secolului XVI. Fără îndoială, donatorul acestui panaghiar a aparținut acestei familii de burghezi bogați din Suceava.
Un Tetraevangheliar, provenind din fostul patrimoniu al Mănăstirii Solca, poartă o lungă notă care povestește istoria lui: marele vornic Constantin Roșca cumpărase acest manuscris, însă frații lui (Gheorghe și Vasile) au fost cei care l-au donat în noiembrie 1622 la Solca. Contradicția se explică prin decesul lui Constantin Roșca în cursul anului 1622 (între aprilie și iunie). Același personaj dotase biserica ctitorită de el în satul Cândești (astăzi dispărut) cu un Tipikon care din secolul XVIII se află la Moldovița; nota scrisă pe paginile acestei cărți oferă informații prețioase despre familia donatorului.
Vechile inventare ale Mănăstirii Putna menționează o cădelniță de argint (astăzi dispărută), dăruită de Paraschiva, soția lui Gavril Neculce, în 1751 sau 1752. Donatoarea era fiica boierului Solomon Botez și a Tofanei Jora; soțul ei, mort în vara lui 1751, era unul dintre fiii cronicarului Ion Neculce.
O candelă – astăzi cea mai mare din colecția Putnei – a fost dăruită în 1760 de către o monahie care poartă un nume ilustru: Elisaveta Miclescu. Autorul identifică această monahie cu stareța Mănăstirii Pătrăuți, nepoată a unui mare logofăt al Moldovei; printre descendenții fraților ei se numără trei monahi (dintre care doi mitropoliți ai Moldovei) și șase monahii.
Ultima secțiune este consacrată unei femei, numită „Maria, soția banului”, care, împreună cu ginerele ei Iordache Hrisoverghi, a contribuit generos la refacerea acoperișului bisericii (1760), în timpul marilor lucrări de restaurare întreprinse de fostul mitropolit Iacov Putneanul; această binefăcătoare (născută Sturza) era văduva banului Dumitrașcu Callimachi, fratele lui Ioan Theodor Callimachi, domn al Moldovei (1758–1761) și al lui Gavril Callimachi, mitropolit al Moldovei (1760–1786), în favoarea căruia Iacov a fost constrâns să renunțe la înalta sa demnitate. Acest detaliu aduce o nuanță importantă pentru a înțelege mai bine evenimentele care, în 1760, au determinat înlocuirea lui Iacov Putneanul cu Gavril Callimachi.
Cuvinte cheie
Callimachi, Miclescu, Moldovița, Neculce, Putna, Roșca, Solca, Teclici
