Rezumat
Cetatea Albă, loc de o mare importanță strategică pentru că stăpânirea sa deschidea calea spre Polonia și Ungaria, a fost cucerită de Baiazid II în 1484. Dar, cu nouă ani înainte, flota otomană organizase o campanie în Marea Neagră cucerind Caffa. Cu acea ocazie a fost atacată și Cetatea Albă. Voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare, a ordonat distrugerea fortificațiilor pe care turcii ar fi putut să le cucerească și populația s-a pregătit să părăsească orașul amenințat. Săpăturile arheologice au confirmat că zidurile care apărau portul au fost reconstruite rapid. Mehmed II a trebuit să renunțe la această cucerire, sub pretextul apropierii iernii.
Astfel de detalii despre campania militară a otomanilor se găsesc într-un poem latin, Amyris, scris de Giovanni Maria Filelfo (1426-1480). Umanistul italian a compus acest panegiric în cinstea sultanului. În legătură cu «Vlahii» despre care știa că se trag din romani, autorul aprecia că aceștia căpătaseră obiceiurile Sciției.
Cuvinte cheie
campania din 1475 în Marea Neagră, Cetatea Albă, Giovanni Maria Filelfo, originea românilor, Ștefan cel Mare