Rezumat
Marele Ducat și Moldova au menținut contacte diplomatice directe doar între anii 1492 și 1501, când Lituania și Polonia au avut conducători diferiți. Chiar dacă serviciului diplomatic al Marelui Ducat a menținut relații directe cu Moldova doar pentru o scurtă perioadă de timp, aceasta a fost o perioadă complicată în politica externă a ambelor state. Politica Marelui Ducat relativă la Moldova a fost mai neutră decât cea poloneză. Autorul a identificat nouă solii lituanene către Moldova și șapte solii moldovenești către Lituania în această perioadă.
Emisarii Marelui Duce Alexandru către Ștefan cel Mare au fost: prințul Fedor Cetvertinski, paharnicul Fedko Gavrilovici, hatmanul Voitec Kuciukovici, stolnicul Petras Aleknaitis și scribul Boguș. Expertul diplomatic al Marelui Ducat în relațiile cu Moldova era paharnicul Fedko Gavrilovici. Aceasta nu este ceva neobișnuit deoarece la sfârșitul secolului XV serviciul diplomatic lituanian a instituit specializarea pe țări. Serviciul de emisari lituanieni s-a dovedit capabil de a rezolva sarcini complexe și neprevăzute de politică externă.
De cealaltă parte, emisarii lui Ștefan III au fost: postelnicul Jurja, Iurie Șerbici, pisarul Luca, pisarul Mihail, pisarul Matei, Ivan Isaevici, pisarul Toma și Constantin.
Cuvinte cheie
Lituania, Marele Duce Alexandru, Moldova, relații diplomatice, Ștefan III cel Mare
