Rezumat
Se consideră, în general, că prima mănăstire Moldovița a fost ctitorită de către domnitorul Alexandru cel Bun (1400–1432) în 1402, înlocuind pe o alta, mai mică, din lemn, construită în secolul XIV. Într-adevăr, prima mențiune documentară despre Moldovița datează din anul 1402.
Pomelnicul acestei mănăstiri, scris în limba română de arhimandritul Vartolomei Mazereanu în 1775, păstrează mai multe informații extrase din vechiul pomelnic, a cărui redactare în slavonă a început în anul 1417. La capitolul ctitorilor este scris numele doamnei Ana, soția domnitorului Alexandru între anii c. 1408 și 1418, care a donat mănăstirii două sate. Această danie este atestată și de un document, datat între 1419 și 1421, conform căruia doamna făcuse donația „chiar înaintea morții sale”, în vremea când mănăstirea era condusă de către egumenul Vasilie. Având în vedere că doamna Ana a murit pe 2 noiembrie 1418, trebuie să plasăm în jurul acestei date atât donația celor două sate, cât și prezența lui Vasilie în fruntea mănăstirii. Însă, în secțiunea rezervată stareților mănăstirii, Vasilie este desemnat ca stareț iar nu ca egumen; el este deja numit sfânt și se mai menționează că noua mănăstire (mănăstirea domnească) „a fost ctitorită” datorită „rugăciunilor sale”.
Bazându-se pe aceste detalii, autorul crede că ctitorirea mănăstirii domnești trebuie plasată în același an în care a început redactarea pomelnicului slavon, adică în 1417, iar nu în 1402. De altfel, este de neconceput ca o mănăstire ctitorită în 1402 să fie dotată cu un pomelnic abia 15 ani mai târziu.
Cuvinte cheie
Alexandru cel Bun, doamna Ana, egumenul Vasilie, Mănăstirea Moldovița
