Rezumat
Tripticul Deisis și icoana Maica Domnului cu Pruncul făcătoare de minuni de la Mănăstirea Putna sunt două renumite piese de artă sacră legate prin tradiție de ctitorul așezământului, Ștefan cel Mare. Articolul dezvoltă o analiză iconografică și stilistică a picturii acestor icoane, având ca scop identificarea adevărului istoric despre paternitatea și datarea lor. Astfel, tripticul, considerat a-i fi aparținut însuși voievodului Ștefan cel Mare, s-a dovedit a fi o lucrare rusească din primul sfert al sec. XVII, comparabil cu icoane realizate de zugravii din „atelierul țarului” de la Moscova.
Studiul icoanei făcătoare de minuni, despre care tradiția spune că ar fi fost adusă de Ștefan cel Mare de la Constantinopol, cinstită de multe generații de monahi ai Putnei (în 1755 a fost acoperită cu o ferecătură de argint, din inițiativa mitropolitului Iacov Putneanu), a condus la concluzia că pictura corespunde stilistic artei zugravilor ruteni din sec. XVII, influențați de pictura occidentală din vremea Renașterii și Barocului. Există posibilitatea ca icoana din sec. XVII să fi fost pictată pe un blat mai vechi, ipoteză sugerată de neobișnuita dispunere pe verticală a traverselor de pe spatele panoului.
Cuvinte cheie
factură occidentalizantă, icoană făcătoare de minuni, pictorii țarului, tradiție, triptic
