Rezumat
Metoacele și mănăstirile închinate sunt forme de manifestare pe un areal mai larg a vieții economice și duhovnicești a lavrei de care acestea sunt dependente. Încă de la ctitorirea sa mănăstirea Putna a dobândit, prin danie domnească, astfel de posesiuni odată cu satele lângă care se situau. Amintim aici cazul mănăstioarelor de la Horodnic (fostă de călugărițe), Măneuți și Măcicătești. De remarcat faptul că, uneori, puteau fi donate/vândute chiar jumătăți de sat sau de mănăstire!
Din punct de vedere economic cetățile și târgurile reprezentau noduri comerciale importante ce puteau sprijini substanțial bugetul mănăstirii-mamă. Astfel se face că în decursul timpului au existat metoace în cetatea Hotinului și în târgul Siret, ultimul având caracter exclusiv economic.
Un caz aparte îl reprezintă legătura strânsă dintre mănăstirile Putna și Moisei prima sprijinind material și duhovnicește viața monahală din Maramureș mai ales în cursul secolului al XVIII-lea, în timpul mitropolitului Iacov Putneanul, când primejdia uniației s-a abătut și asupra acestui ținut românesc. Scopul acestor relații a fost evident acela de a păstra nealterată unitatea de neam și de credință dintre românii moldoveni și cei maramureșeni.
Schiturile Sinești, Dumbrăveni și mănăstirea Sf. Onufrie-Siret sunt modele ce ilustrează cel mai reprezentativ împletirea fructuoasă între viața duhovnicească și cea economică aici păstrându-se un riguros echilibru între cele două aspecte funcționale ale acestor sfinte locașuri văzute nu numai ca puncte de sprijin material ci și ca potențiale locuri de retragere din marea lavră putneană „la liniște” în vederea sporului sufletesc.
Doar schitul Plosca se încadrează doar în categoria unei sihăstrii „clasice”, întemeierea sa neavând, după câte cunoaștem în prezent, motivații economice ci numai pe cele de factură duhovnicească.
Cuvinte cheie
închinare, mănăstire, metoc, Putna, schit
