Rezumat
Activitatea literară a ieromonahului Ghervasie era necunoscută până în 2006, când autorul prezentului studiu a pus-o în evidență, atrăgând atenția asupra a două Liturghiere scrise de el în Țara Românească, în 1676 și 1677. Biografia acestui călugăr ieșit din obștea Mănăstirii Putna rămânea necunoscută. Din nou pe urmele lui Ghervasie, autorul adaugă încă un manuscris provenind din atelierul său, o carte de cântări liturgice (1675) și începe să-i schițeze o posibilă biografie. Documentele atestă la Putna existența unui monah Ghervasie în 1664 și a unui egumen cu același nume în 1667 și apoi în 1668, alături de Teofan, fost episcop de Rădăuți și el însuși fost egumen al Putnei. Autorul presupune că este vorba de un singur personaj, care, după ce a condus câțiva ani marea mănăstire a Putnei, a plecat (în împrejurări necunoscute) în Țara Românească, unde se regăsește în anturajul mitropolitului Varlaam în 1676 și în acela al arhiepiscopului Daniil de Strehaia în 1677. Acesta din urmă, a cărui biografie este controversată încă, își spunea el însuși strein, din Țara Moldovei și se presupune (cu dreptate, pare-se) că ar fi fost originar din Țara de Jos a Moldovei. Or, episcopul Teofan – alături de care se afla egumenul Ghervasie în 1668 – avusese în anturajul său, la Rădăuți, un diacon numit Daniel, care se arăta, și el, originar din Țara de Jos a Moldovei. Autorul se întreabă dacă nu va fi fiind vorba de viitorul arhiepiscop de Strehaia, ceea ce ar putea explica plecarea lui Ghervasie în Țara Românească.
Dar cercetările asupra acestui călugăr cărturar continuă…
Cuvinte cheie
activitate literară, Ghervasie, Putna, Strehaia
