Rezumat
Mănăstirea Putna se afla într-o stare decăzută la mijlocul secolului al XVIII-lea. Pentru renovarea ei Mitropolitul Iacov Putneanul a solicitat ajutorul lui Constantin Racoviță, domn al Moldovei între anii 1749-1753 și 1756-1757, cu care el avea relații de colaborare privilegiate. Domnul a răspuns afirmativ, acordând mănăstirii ajutor financiar consistent pentru refacerea incintei fortificate, numeroase înlesniri economice și danii din proprietatea domnească. Câteva dintre hrisoavele acordate mănăstirii Putna sunt încă inedite, ele se păstrează în arhiva acesteia și sunt publicate in extenso în anexele prezentului studiu.
Constantin Racoviță a acordat mănăstirii Putna avantaje economice și danii exclusiv în timpul celei de-a doua domnii și cu precădere în lunile de început a domniei: aprilie, mai și iunie. În hrisovul solemn din 15 iunie 1756, prin care el confirma toate privilegiile acordate Putnei în lunile amintite, se face precizarea că în acest fel dorea să restabilească toate privilegiile date acesteia de Ștefan cel Mare. În semn de gratitudine, obștea de la Putna și mitropolitul Iacov au așezat în 1757 stema lui Constantin Racoviță pe fața vestică a turnului de la intrare, proaspăt reparat, turn pe care se găsește, dar pe partea opusă, pisania ctitorului mănăstirii, Ștefan cel Mare.
Cuvinte cheie
Constantin Racoviță, ctitor, Mănăstirea Putna, privilegii, rezidire
