Rezumat
În linii mari lămurită, heraldica lui Ștefan cel Mare cunoaște încă – datorită complexității sale și multitudinii de reprezentări (inegale însă sub aspect calitativ) – câteva puncte în care specialiștii fie nu au căzut de acord, fie au acceptat o idee care astăzi nu mai poate sta în picioare. Un astfel de punct este oferit de „marea sinteză heraldică” ștefaniană, reprezentare complexă, atestată pe mai multe obiecte datând din ultima parte a domniei voievodului.
Între simbolurile reprezentate aici se află, în inima scutului cu simbolurile strămoșești ale lui Ștefan, o jumătate de soare. Cercetătorii ultimelor decenii considerat că acest – insolit – detaliu reprezintă fie un simbol particular al domnului, fie o aluzie la vreo alianță dinastică, fie un detaliu exprimând idealul puterii și al majestății monarhice. Abordând succesiv fiecare dintre aceste trei ipoteze, am venit cu argumente contrare, propunând în schimb o variantă complet diferită de înțelegere a mesajului transmis, în epocă, de această jumătate de soare.
Constatând faptul că soarele era, încă dinaintea domniei lui Ștefan cel Mare, însemnul heraldic al provinciei Podolia (aflată sub ascultarea regelui Poloniei), am presupus faptul că acest simbol reprezintă un import din heraldica poloneză. În concret, asumarea acestui simbol de către Ștefan trebuie înțeleasă în contextul relațiilor tensionate moldo-polone, de la sfârșitul secolului XV și începutul secolului XVI, prilej pentru mai multe incursiuni în Podolia și, în general, pentru un „război de uzură” la frontiera de pe Ceremuș. Aceasta și pretențiile teritoriale pe care Ștefan le avea în teritoriile supuse monarhului polon au putut determina, credem, includerea în stema domnească a jumătății inferioare (adică sudice), din stema tradițională a unei provincii poloneze.
Cuvinte cheie
gândire heraldică, Podolia, relații moldo-polone, simbol, stemă ștefaniană
