Rezumat
Autorul evocă trei savanți de origine română, care au trăit în Franța și care au fost reprezentanți de vârf în specialitățile lor: slavistul Emil Turdeanu (10.XI.1911 – 14.I.2001), turcologul Nicoară Beldiceanu (25.II.1920 – 19.XII.1994) și bizantinistul Petre Ș. Năsturel (1.IV.1923 – 18.I.2012). În munca lor, toți trei au tratat istoria lui Ștefan cel Mare (1457–1504), aducând adesea contribuții fundamentale: Turdeanu pentru literatura și manuscrisele acelei epoci, precum și pentru activitatea literară a Putnei, Beldiceanu pentru relațiile cu Imperiul Otoman și Năsturel pentru mai multe chestiuni legate de artă și de legăturile cu Muntele Athos. Primii doi chiar au ales, pentru tezele lor de doctorat, subiecte privind istoria Moldovei sub domnia acestui domnitor (Turdeanu: Manuscrits slavons du temps d’Étienne le Grand, București, 1943; Beldiceanu: Der Feldzug Bājezīds II. gegen die Moldau und die Schlachten bis zum Frieden von 1486, Munich, 1953).
Cuvinte cheie
Beldiceanu, Năsturel, Putna, Ștefan cel Mare, Turdeanu
