Rezumat
Studiul de față analizează corespondența de la sfârșitul secolului al XV-lea dintre domnitorul moldovean, Ștefan cel Mare, și boierii de margine ai Țării Românești. Acest schimb de scrisori a fost rezultatul inițiativei lui Ștefan cel Mare de a susține un pretendent la tronul Țării Românești. Astfel, domnitorul moldovean a trimis două proclamații, cu un conținut identic, către boierii din ținuturile de margine Buzău, Brăila și Râmnic. Răspunsul dur al boierilor munteni a fost scris de același copist, cu aproape aceleași cuvinte, în două copii, pe spatele proclamațiilor moldovenești. Părerea noastră este că această corespondență unică surprinde un incident care dezvăluie mult mai multe despre dialogul politic moldo-muntean medieval decât încercarea eșuată a lui Ștefan cel Mare de a susține un pretendent. De aceea, analiza autorilor se concentrează asupra limbajului folosit în corespondență și asupra actorilor politici implicați: domnitorul moldovean, boierii munteni, cei trei copiști care au scris cele patru scrisori și locuitorii cetății germane a Brașovului, în a cărei arhivă s-a păstrat în mod surprinzător această corespondență. Titlul articolului face trimitere la o faimoasă comedie din secolul al XIX-lea, al cărei umor izvorăște din nepotrivirea dintre afirmațiile categorice, lipsite de compromis, ale personajelor și acțiunile lor servile. Autorii sugerează că, asemenea personajelor din comedie, actorii politici de la sfârșitul secolului al XV-lea ascundeau un mult mai complex dialog de convingere și negociere sub cuvintele lor aparent inflexibile.
Cuvinte cheie
boieri de margine, Brașov, copiști, proclamație politică, Ștefan cel Mare, Țara Romnească
