Rezumat
Anul 1760 a reprezentat pentru Mitropolia Moldovei un moment de cotitură, dar, în același timp, și unul ce marca prelungirea stării de continuitate a putnenilor în ierarhia Bisericii de aici. Iacov Putneanul, unul dintre marii mitropoliți ai perioadei sale, lăsa locul lui Gavriil Callimachi, un arhiereu cu metania tot la Putna, cel care venea să primească paterița de întâistătător al Bisericii din Moldova din postura de (fost) Mitropolit al Thessalonicului și Exarh al Thessaliei. Coordonatele acestei succesiuni au fost reanalizate în rândurile de mai jos, fiind privite și prin prisma relației de fraternitate duhovnicească existentă între cei doi vlădici. Analiza relațiilor obștii putnene cu noul mitropolit și, mai ales, cele ale chiriarhului țării cu înaintașul său în scaun, retras la Putna, reprezintă miezul celei de-a doua părți a prezentului studiu. Toate evenimentele majore desfășurate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în cadrul Bisericii Moldovei au purtat amprenta vrednicilor ierarhi și călugări putneni, cei care s-au văzut puși, de mai multe ori, în situația de a acționa pentru binele oamenilor și al țării. De asemenea, prin grija acestor celor doi ierarhi amintiți, viața culturală a perioadei a atins un nivel foarte înalt, reprezentând bază pentru marile proiecte culturale bisericești care au urmat.
Cuvinte cheie
Mitropolia Moldovei, Mitropolia Thessalonicului, monahism, Patriarhia Ecumenică, războiul ruso-turc
