Rezumat
Istoria scrisă și orală a Mănăstirii Putna a adunat, de-a lungul timpului, mai multe explicații privind anumite realități istorice. Analizate în lumina izvoarelor autentice, după regulile criticii istorice, aceste explicații dezvăluie destul de repede natura și originea lor.
Se spune, de exemplu, că bisericuța de lemn, care se află aproape de biserica satului, ar fi fost construită de voievodul Dragoș, legendarul descălecător al principatului moldovean, către mijlocul veacului al XIV-lea și așezată inițial la Volovăț și că Ștefan cel Mare a fost acela care a transferat-o la Putna pentru a întări statutul propriei sale ctitorii. Aceasta este o tradiție care nu poate fi verificată, foarte veche, datând cel puțin de la începutul secolului al XVIII-lea. Analiza bârnelor (unele datând din secolul al XIV-lea) a confirmat vechimea acestei construcții și existența unui vechi transfer, al cărui motiv real rămâne, însă, neclar.
O legendă ne spune că întemeierea Mănăstirii Putna a fost rezultatul unei întâlniri providențiale între Ștefan cel Mare și un renumit sihastru moldovean din secolul al XV-lea, Sfântul Daniil. Dar este o tradiție falsă, născută de sub pana unui învățat din secolul al XVIII-lea, arhimandritul Vartolomei Mazereanu, primul istoric al acestei mănăstiri (1761). În realitate, este vorba de bine-cunoscutul episod al întâlnirii dintre Sfântul Daniil și domnitorul Ștefan în urma căruia acesta din urmă a ctitorit Mănăstirea Voroneț. De altfel, biserica de la Voroneț adăpostește încă, în zilele noastre, mormântul acestui sfânt, cinstit încă din secolul al XVI-lea ca un adevărat ocrotitor al acestei mănăstiri. Arhimandritul Mazereanu a preluat acest episod din istoria Voronețului pentru a-l atașa la istoria Putnei. Povestea lui a fost difuzată foarte repede prin viu grai atât în obștea monahală, cât și în cadrul școlii sale din Putna. În felul acesta, „explicația” sa a luat forma unei tradiții folclorice, așa-zis populare, care nu are nicio relație cu realitățile istorice.
Alte explicații fabuloase au fost vehiculate în legătură cu anumite obiecte din patrimoniul mănăstirii: bucata din Sfânta Cruce și tripticul lui Ștefan cel Mare. Istoria lor a făcut să curgă multă cerneală în secolul al XX-lea. Prima a fost considerată ca fiind de origine bizantină, fie trimisă de călugării de la Sfântul Munte, fie adusă de doamna Maria Asanina Paleologhina (Maria de Mangop) ca dar pentru domnitorul Ștefan cu ocazia căsătoriei lor (1472). Al doilea trecea drept icoană personală a aceluiași voievod, primită (1462) din partea primei sale soții, Evdochia de Kiev. În cele din urmă controversele au dat la iveală adevărul: tripticul este o frumoasă operă de artă rusească de la începutul secolului al XVII-lea, intrată în patrimoniul Putnei după 1785, în timp ce bucata din Sfânta Cruce este opera unui falsificator din secolul al XVIII-lea venit în Țările Române în căutare de bani pentru mănăstirea sa din Athos.
Icoana Maicii Domnului, prezentă și în zilele noastră în biserica Putnei, este cunoscută încă de la mijlocul veacului al XVIII-lea ca fiind făcătoare de minuni. Și ea a fost considerată de origine bizantină, adusă în Moldova de aceeași doamnă Maria de Mangop; i se dădea, de altfel, numele evocator de „Paleologhina”. Analiza picturii a condus către o origine mai recentă: icoana a fost pictată către mijlocul secolului al XVII-lea, în Galiția (Ucraina de astăzi). Autorul crede că ea a aparținut mănăstirii de la Hotin, întemeiată către anul 1663 de către pârcălabul acestei cetăți. Această mănăstire de la Hotin poseda, în fapt, o icoană făcătoare de minuni, care și-a manifestat însușirile (icona lacrymosa) în 1672; ori, toate obiectele, cărțile și documentele mănăstirii de la Hotin au fost aduse la Putna în primele decenii ale veacului al XVIII-lea.
Strădania de „a găsi partea de adevăr dintr-un fals” (conform expresiei lui Marguerite Yourcenar) poate să producă emoții și tristețe, dar nu poate avea consecințe negative. Ea rămâne totdeauna în slujba adevărului și conduce întotdeauna la noi descoperiri.
Cuvinte cheie
Dragoș, icoană făcătoare de minuni, lemnul Sfintei Cruci, Putna, Sfântul Daniil Sihastru, triptic
