Rezumat
În 28 octombrie 1959, prezidiul Marii Adunări Naționale emitea decretul cu numărul 410, privitor la monahism. Pe baza rapoartelor și notelor privind monahismul din Regiunea Suceava care au fost elaborate în cadrul Ministerului Cultelor și al Ministerul de Interne, prezentăm situația generală a mănăstirilor din această regiune înainte și după acest decret. Prin acesta au fost excluși majoritatea călugărilor cu vârsta sub 55 de ani și majoritatea călugărițelor cu vârsta sub 50 de ani și a fost oprită, aproape complet, intrarea în monahism a tinerilor, până după căderea regimului comunist. Această situație a făcut ca până la căderea comunismului, în mănăstire să se afle majoritar un personal vârstnic și foarte vârstnic. Din punct de vedere duhovnicesc, efectul a fost subțierea firului nașterii duhovnicești de la părinte la ucenic căci, deși existau părinți duhovnicești, lipseau ucenicii. Situația s-a schimbat în ultimul deceniu al secolului XX, când au apărut ucenici, câteva mii de tineri intrând în primii zece ani după căderea comunismului în mănăstiri, dar au început să lipsească părinții, aceștia mutându-se, odată cu bătrânețea, la Domnul. Astfel, Decretul 410 din 1959 a afectat toată viața monahală din ultimii 50 de ani, chiar în momentul de față trăind din plin consecințele lui.
Cuvinte cheie
comunism, Decretul 410/1959, legislație anti-monahală, monahism, Suceava
