Rezumat
Arhimandritul Teofil Patraș (1839-1917), egumenul Mănăstirii Putna și la vremea comemorării lui Ștefan cel Mare din 1904, rămâne încă o figură mai degrabă de fundal, decât de prim plan, aceasta datorită modestiei sale proverbiale. Cum mărturiile sunt precare, ne-am străduit să adunăm la un loc mărturiile lăsate de cei care l-au cunoscut – majoritatea scriitori – informațiile din presă, toate ducând la conturarea portretului unui om care a muncit cu vorba și cu fapta la cauza românismului, la bunăstarea poporenilor, la insuflarea Duhului Sfânt peste tot. Om care a păstorit cu măiestrie destinele Mănăstirii Putna în vremuri grele, Teofil Patraș a lăsat urme și în afara zidurilor Mănăstirii, prin contribuția adusă la construirea școlii din Frătăuții Vechi, a internatului Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, a inițiativei construirii unei capele deasupra Chiliei lui Daniil Sihastrul.
Cuvinte cheie
mănăstire, Nicolae Iorga, Putna, Ștefan cel Mare, Teofil Patraș
