Rezumat
Istoriografia română modernă a studiat în detaliu războaiele lui Ștefan cel Mare. Cercetarea s-a axat în principal pe marile confruntări cu vecinii, pe cronologia campaniilor, pe aspectele strategice și tactice, pe calitatea armamentului și pe fortificații. Până nu demult, s-a acordat puțină atenție aspectelor antropologice ale războiului. Un studiu recent semnat de Maria Magdalena Székely și Ștefan S. Gorovei, „Semne și minuni” pentru Ștefan voievod. Note de mentalitate medievală (SMIM, XVI, 1998, p. 49-64) a propus o nouă abordare a subiectului, urmărind să contribuie la o înnoire a istoriei politice și militare a domniei lui Ștefan cel Mare. Articolul de față folosește aceeași metodologie prin integrarea evenimentelor militare într-o perspectivă mai largă și prin înțelegerea izvoarelor medievale nu ca mărturii obiective și fidele ale evenimentelor din trecut ci ca producții literare care-și propuneau să modeleze realitatea după strategia compozițională a autorului. Din această perspectivă, analiza războiului de la debutul său până la încheierea păcii poate aduce noi înțelesuri despre cum societatea medievală percepea conflictul militar, despre clișeele literare pe care izvoarele medievale le foloseau pentru a reda confruntările dintre Ștefan cel Mare și dușmanii săi. Studiul se concentrează pe declarațiile de război, pe gesturile simbolice din timpul expedițiilor militare și pe intrările triumfale. Toate aceste aspecte sunt privite ca trei capitole diferite ale aceleiași relatări. Informațiile referitoare la Moldova sunt comparate cu exemple din spațiul bizantin sau din izvoare occidentale în încercarea de a sublinia asemănările dar și particularitatea situației moldovenești.
Cuvinte cheie
declarație de război, gesturi simbolice, intrări triumfale, războaie, Ștefan cel Mare
