Rezumat
Între obiectele care făceau parte din valoroasa colecție a istoricului de artă Radu Ionescu din București († 2005) s-a găsit și o linguriță de împărtășanie din argint aurit, care ar fi aparținut cândva, potrivit tradiției păstrate, Mănăstirii Putna. Obiectul este împodobit cu un scut conținând o monogramă chirilică în ligatură, însoțit de numele episcopului Efrem al Rădăuțiului († 1626) – personalitate a culturii moldovenești, legată îndeosebi de ansamblul mănăstiresc de la Moldovița. Descrierea, atribuirea și încadrarea cronologică a obiectului au constituit pretextul pentru o amplă incursiune în tradiția folosirii monogramelor în Țările Române, de-a lungul Evului Mediu și până în modernitate.
Am remarcat faptul că folosirea de monograme constituie o perpetuare a unei străvechi uzanțe bizantine, preluată și în lumea dinaștilor medievali sârbo-bulgari. În Țările Române, folosirea de monograme este ilustrată (ca o alternativă la heraldica propriu-zisă), de obiecte datorate înaltului cler, precum și mai multor familii boierești, îndeosebi din Moldova medievală. Tot în legătură cu Evul Mediu moldovenesc am amintit și monogramele împărătești ale Mariei Asanina Paleologhina, doamna lui Ștefan cel Mare, exemplificând perpetuarea unor simboluri (atestate prin multe alte izvoare), în cadrul aceleiași familii.
Tangențial, am menționat și acele însemne ecleziastice ori boierești cuprinzând „semne geometrice” ce nu pot fi încă descifrate, dar care constituie rezultatul unei influențe dinspre sfera semnelor polono-lituaniene (la rândul lor transformate în herburi) ori a tamgalelor populațiilor migratoare asiatice. Textul este însoțit de un număr de mai multe zeci de imagini, cu ajutorul cărora am încercat să încadrez însemnul pseudoheraldic al episcopului Efrem în dubla tradiție, sudică (bizantină) și nord-estică, a simbolurilor cuprinzând litere, inteligibile sau nu.
Cuvinte cheie
argintărie medievală, Efrem al Rădăuțiului, monograme, semne geometrice, stemă
