XIV, 2018, 2



Un portret neașteptat în biserica Mănăstirii Coșula | p. 297–316


Cuvinte cheie
Iurie – fratele marelui logofăt Mateiaș, Mănăstirea Coşula, pictură, portret funerar, portret votiv

Rezumat

Biserica Mănăstirii Coșula a fost ridicată în 1535 de marele logofăt al Moldovei, Mateiaș. A fost pictată complet în interior și cel puțin pe peretele de vest, în exterior. Cercetătorii care s-au ocupat de acest subiect au datat fresca în intervalul 1536–1538. În secolul al XIX-lea, fresca a fost acoperită cu o pictură în ulei, asemănătoare aceleia a bisericii Sf. Ilie din Iaroslavl. Tot în acelaşi veac, peretele despărţitor dintre pronaos şi naos a fost dărâmat, ceea ce a dus la distrugerea tabloului votiv. Din fericire, el a fost copiat pe un suport din lemn de dimensiuni medii; considerată mult timp pierdută, această piesă a fost regăsită în urmă cu câţiva ani şi introdusă în circuitul ştiinţific. Îndepărtarea stratului nou de pictură şi restaurarea frescelor originale au dezvăluit o imagine complet neașteptată. În dreapta uşii de intrare, pe peretele sudic, în încăperea care fusese iniţial pronaosul bisericii, se distinge portretul unui bărbat cu mustăţi mici şi barbă colier de factură renascentistă. Analiza costumului acestui personaj și analogiile cu portrete votive din bisericile contemporane Coșulei, în special Baia și Probota, îl determină pe autor să dateze portretul în secolul al XVI-lea. Este de presupus însă că portretul de la Coşula constituie rezultatul unei repictări de după mijlocul celui de al XVII lea veac. Un grafit în limba slavă, care înlocuiește fără îndoială o inscripție pictată deteriorată, arată calitatea omului din portret: el era fratele logofătului Mateiaș, Iurie – un personaj a cărui existență nu este atestată în izvoarele timpului. Caracteristicile portretului (dispunerea imaginii într un loc care nu este consacrat îndeobşte compoziţiilor votive, caracterul său individual, reprezentarea frontală şi lipsa machetei bisericii ori a obiectului de danie din mâna personajului etc.) permit autorului să presupună că este vorba despre un portret funerar, ceea ce explică absența lui Iurie din tabloul votiv. Şi, într adevăr, în colţul de sud vest al pronaosului, adică exact în dreptul portretului lui Iurie, a existat un mormânt (lipsit de o placă funerară), scos la iveală în cursul săpăturilor arheologice întreprinse la Coşula în 1976. Din el a fost recuperat un fragment de îmbrăcăminte boierească cu nasturi metalici, probabil din argint.