Elena Firea
Un ecou al asediului Sucevei din anul 1497 în frescele de la Arbore? | p. 251–276


Cuvinte cheie
1497, Asediul Constantinopolului, asediul Sucevei, biserica de la Arbore, Luca Arbure, Sfântul Ioan cel Nou

Rezumat

În toamna anului 1497, armata regelui Poloniei Ioan Albert a invadat Moldova și a asediat cetatea Sucevei timp de trei săptămâni. Garnizoana moldovenească, condusă de portarul Sucevei, Luca Arbure, a rezistat cu succes asediului prelungit și, prin urmare, capitala nu a putut fi cucerită. Acest episod militar trebuie să fi avut o însemnătate deosebită pentru Luca Arbure, al cărui rol politic a crescut constant în anii următori.
 
Cam în aceeași perioadă, el a ridicat o biserică în incinta curților sale boierești de la Arbore, care să servească drept capelă privată și necropolă a familiei sale. Biserica este decorată cu fresce de o excepțională calitate, atât la ​​interior cât și la exterior, dar datarea lor exactă nu poate fi stabilită pe baza surselor documentare. Pe baza comparației stilistice și diverselor interpretări ale semnificației ideologice a frescei, istoricii de artă au considerat-o ca aparținând epocii lui Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546), perioada de aur a picturii exterioare moldovenești. Astfel, scena Asediului Constantinopolului din registrul inferior al fațadei sudice, care prezintă diferențe iconografice față de celelalte tratări ale temei, a fost considerată ultima reprezentare a acesteia în pictura moldovenească. Contrar acestei opinii, studiul de față susține că Asediul Constantinopolului de la Arbore este diferit, deoarece este printre cele mai timpurii reprezentări de acest tip păstrate în pictura moldovenească. Probabil a fost pictată în primele decenii ale secolului al XVI-lea, în timp ce Luca Arbure era încă în viață, și această scenă a avut o semnificație specială pentru ctitorul bisericii. Coroborată cu alte teme iconografice ale fațadei (mai ales reprezentarea Sfântului Ioan cel Nou) și cu inscripția dedicatorie, compoziția poate fi considerată o aluzie vizuală la asediul eșuat al Sucevei din 1497, când Luca Arbure a apărat cetatea cu ajutorul protectorului ei celest, Sfântul Ioan cel Nou, pentru care a dezvoltat ulterior o evlavie cu totul specială.